Drumul oricui este pavat cu bune intentii(sau cel putin a catorva dintre noi). Probabil ca ai mai auzit asta pana acum, si probabil vei sti de asemenea ca asta inseamna si ca eforturile noastre de a face bine pot da gres intr-un mod teribil.
Chiar si oamenii de la care ne-am astepta sa fie periculosi si rai in majoritatea timpului, incearca sa fie si buni-si cateodata acest lucru le esueaza. Chiar si cele mai bune planuri din cate s-au facut vreodata pot duce la dezastru si la moarte.
Walter Duranty
Walter Duranty era capul biroului New York Times Moscova timp de patru ani in anii 1930. Partea buna a lui Duranty era ca a fost destul de moale in ceea ce a privit comunismul, si partea cea mai rea a fost ca era un propagandist care a acoperit in mod deliberat infometarea a milioane de oameni.
Duranty era in Moscova in timpul perioadei cunoscute ca Holodomor, atunci cand Uniunea Sovietica a infometat in mod deliberat cel putin doua milioane de ucrainieni pana la moarte.
Intr-un articol din noiembrie 1931, Duranty a raportat cum ca “nu exista ceva de genul foametei sau a unei foame reale si nici nu va fi probabil un asemenea fapt”. Pana in momentul acelei declaratii, cel putin 500,000 de ucrainieni erau deja deportati si cateva mii erau morti deja.
In anul 1933, atunci cand era dureros de evident faptul ca faimosul “Cos de paine sovietic” al Ucrainei pierdea 30,000 de oameni pe zi, Duranty sustinea ca “nu exista o foamete actuala sau moarte datorata din cauza foametei, insa este un nivel de mortalitate foarte mare din cauza afectiunilor cauzate de subnutritie”.
Intr-o depesa din anul 1933, Duranty a insistat cum ca nu exista foamete, ci doar o foame moderata, inevitabila, concluzand ca “pentru a face o omleta, trebuie sa spargi cateva oua”. In anul 1932, Duranty a primit un premiu Pulitzer pentru rapoartele sale asupra vietii din Uniunea Sovietica.