Marilyn Monroe nu era numai o femeie frumoasa si atragatoare, dar si o actrita excelenta, o iubitoare de copii si de oameni in general, dar si o femeie desteapta si o aparatoare a drepturilor omului. Daca violenta domestica este un lucru destul de intalnit in ziua de azi, era mult mai rau de atat in anii ’50.
Chiar dupa ce a filmat pentru o scena mai altfel in filmul “The Seven-Year Itch”, Marilyn Monroe a fost batuta de sot, jucatorul de baseball Joe DiMaggio. Acesta nu suporta ideea ca ea sa fie atat de indecenta. Ea a recationat la randul ei, printr-un divort.
Aceasta refuza sa fie o mironosita. Atunci cand Marilyn Monroe a filmat scena din metrou, s-a facut placuta pentru tot restul vietii. Si totusi, in timpul ei liber, a atras dupa sine numeroase critici. In anii ’50, femeile ce erau deschise din punct de vedere sexual erau considerate fara nerusinate. Monroe a trecut mai departe si a incercat din greu sa faca din sexualitatea femeii ceva despre care sa se poata vorbi.
Aceasta a adus subiectul despre abuzurile sexuale de care a suferit in copilarie in fata publicului larg. In anii ’50, atunci cand oamenii nu vorbeau despre sexualitatea femeii, abuzul sexual din copilarie era inafara oricaror discutii. Marilyn atunci a hotarat sa vorbeasca despre experientele ei personale pentru a aduce in fata lumii o asemenea problema grava.
Tot ceea ce a obtinut de pe urma acestui lucru au fost critici asidue, dispret si batjocura. Cativa istorici ai scenei au considerat ca povestea lui Monroe legata de marea sa depresie a inceput imediat dupa reactiile starnite de pe urma deschiderii ei catre public. Si totusi, aceasta a refuzat sa fie infranta si sa fei lasa in fata oamenilor.
Daca Marilyn Monroe era interesata doar de a-si juca rolurile si de a face ceva bani, aceasta nu ar mai fi putut face nimic altceva pentru lume si nu s-ar fi remarcat cu nimic altceva. Si totusi, a facut asta si bravo ei.