Articolul VII al Actului Drepturilor Civile din 1964 declara a fi ilegal pentru angajatori sa discrimineze angajatii din cauza faptului ca au anumite responsabilitati legate de familie. Oricum, perceptiile sociale pot prezenta o adevarata provocare pentru punerea in aplicare a legilor atunci cand vine vorba despre tatii singuri. Mamele singure care lucreaza sunt identificate ca atare, insa tatii singuri care lucreaza tind sa fie perceputi drept simplu, niste barbati care lucreaza. De exemplu:
- Daca un tata singur merge cu un proces de descriminare la judecata, acesta poate sa nu ajunga prea departe cu acest lucru, deoarece barbatii sunt asteptati sa fie in mod traditional cei care castiga painea si nu cei care au grija de copii. Aceasta perceptie partinitoare raneste si dauneaza sanselor barbatilor de a se bucura de aceleasi drepturi ca si mamele singure atunci cand vine vorba despre timpul liber pe care si-l iau sa aiba grija de ai lor copii.
- Alti angajati de gen masculin pot simti ca un tata singur primeste un tratament special sau ca isi foloseste copiii drept scuza de a pleca mai devreme de la munca cand, de fapt, acesta chiar trebuie sa-si indeplineasca statutul de tata singur.
- Mamele singure se confrunta de asemenea cu discriminarea, si cateodata sunt vazute ca niste scursuri ale societatii. Colegii de munca pot fi gelosi pe mamele singure datorita faptului ca au parte de anumite tratamente preferentiale. Cei din administratie se poate sa nu se uite deloc favorabil la aceste femei drept ca la niste angajate, chiar daca acea companie ofera ore flexibile si programe mai bune acelor mame astfel incat sa poata sa faca fata nevoilor copiilor acestora.
Multi parinti singuri simt ca inca exista un stigmat social atunci cand vine vorba despre parintii singuri, chiar daca o persoana este un parinte singur prin alegerea personala.