Tipurile de clima

Clasificarile climatice

O conditie esentiala a obiectivitatii si ancorarii in realitate a oricarei clasificari este data de existenta datelor climatice, obtinute prin masuratori instrumentale pe un lung sir de ani, la un numar mare de statii, amplasate in puncte reprezentative (care sa surprinda evolutia elementelor si fenomenelor climatice deasupra diverselor trepte de relief sau in aria cat mai multor subunitati si unitati geografice).

Reteaua mondiala de statii meteorologice nu este nici in prezent judicios amplasata, regiuni intinse si greu accesibile fiind insuficient monitorizate din punct de vedere al conditiilor atmosferice. Totusi miile de statii meteorologice terestre fixe, cu program continuu, carora li se adauga o multitudine de nave cu programe de observatii sinoptice, necesare prevederii vremii, reprezinta astazi surse de date ce constituie o baza consistenta pentru activitatea de clasificare a climatelor. Si observatiile meteorologice efectuate cu ajutorul rachetelor si satelitilor artificiali ai Pamantului sunt folosite pentru imbunatatirea clasificarilor climatice de orice natura.

Grecii antici au realizat prima zonare termica a suprafetei terestre pe baza criteriului astronomic al unghiului inaltimii Soarelui deasupra orizontului. Inca de la inceput, in realizarea clasificarilor climatice, climatologii au folosit (si folosesc si in prezent) raportarea caracteristicilor climatice la cele biogeografice (asociatiile vegetale) sau fizicogeografice (landsafturile naturale), acestea din urma reflectand fidel efectele celor dintai. Criteriul biogeografic a fost aplicat inca din etapa de inceput a clasificarilor climatice (a doua jumatate a secolului XIX), cand datele climatologice erau inca foarte putine, dar repartitia pe suprafata terestra a principalelor asociatii vegetale era deja cunoscuta. Germanul A. Griesebach (1872) si elvetianul A. de Candolle (1874) sunt primii care semnaleaza si argumenteaza legatura cauzala dintre vegetatie si clima.

Schema lui A. de Candolle, care grupeaza vegetatia in 5 categorii de plante, stabilite dupa conditiile termice in care traiesc (megaterme, xerofite, mezoterme, microterme si hechistoterme) nu intruneste caracteristicile unei clasificari climatice propriu-zise. Ea a avut insa o valoare deosebita, conceptia sa de baza fiind preluata si dezvoltata mai tarziu de catre W. Köppen.

Cele dintai clasificari climatice au fost descriptive. Acestea nu stabileau legaturile comune existente intre diferitele provincii climatice, porneau de la criterii unice, uneori subiective si, in toate cazurile evidentiau lipsa notiunii tipului de climat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *